Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. lichida)
1. acțiunea de a lichida; lichidat, (înv.) lichidație.
2. înlăturare, desființare, nimicire.
3. terminare, încheiere a unei acțiuni, a unui fapt etc.
4. îndeplinire a formelor și a lucrărilor pentru încetarea definitivă a activității unei întreprinderi, unei bănci etc.
5. vânzare la prețuri mici, la reducere, pentru a scăpa rapid de marfă, de stoc.
6. (fig.) acțiunea de a pune capăt unui lucru, vieții cuiva.
7. (loc. adj. și adv.) în ~ = (care este) în curs de desființare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (contribui + -tor)
1. acţionar care contribuie la plata datoriilor în caz de lichidare a societăţii.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. démocrate)
1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ţi revoluţionari = ideologi şi militanţi ai revoluţiei burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desfiinţarea iobăgiei şi lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creştin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creştinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezarma)
1. acţiunea de a dezarma; complex de măsuri prin aplicarea cărora se urmăreşte lichidarea sau limitarea armamentelor şi a forţelor armate ale statelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dispache)
1. (mar.) document de lichidare a unei avarii, întocmit de dispaşor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. liquidateur)
1. (cel) care face lichidarea unei societăţi comerciale, întreprinderi, bănci etc.
2. I. care se ocupă de o lichidare.
3. II. persoană însărcinată cu efectuarea unei lichidări.
4. (fig.) cel care lichidează, care pune capăt la ceva.
5. (var.) (înv.) licidatoriu, (înv.) licidător, (înv.) licuidator.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. report)
1. trecere a unei sume din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare a unui registru; suma reportată.
2. transfer al unui desen de pe un material pe altul, în vederea imprimării litografice.
3. amânare pe o altă dată decât cea inițial stabilită.
4. prelungire a unei operații de bursă ajunse la termen până la lichidarea următoare.
5. trecere a unei lucrări editoriale dintr-un plan de apariție în următorul.