lichidat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. lichida)

1. acțiunea de a lichida; lichidare.

lichidat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. lichida)

1. care a fost terminat.
2. care nu mai este în actualitate.
3. (var.) (înv.) licidat, (înv.) licuidat.

lichidație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. liquidation)

1. acțiunea de a lichida; lichidare.
2. (var. înv.) lichidațiune, licidațiune, licuidație, licuidațiune, licvidație.

lichidator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. liquidateur)

1. (cel) care face lichidarea unei societăți comerciale, întreprinderi, bănci etc.
2. I. care se ocupă de o lichidare.
3. II. persoană însărcinată cu efectuarea unei lichidări.
4. (fig.) cel care lichidează, care pune capăt la ceva.
5. (var.) (înv.) licidatoriu, (înv.) licidător, (înv.) licuidator.

lichidatorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lichidator + -ism; după rus. ликвидаторство)

1. (în trecut) curent oportunist de dreapta în sânul unor partide muncitorești, care preconiza lichidarea partidului revoluționar ilegal și crearea unui partid oportunist legal.

lichidatorist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (lichidator + -ist)

1. I. specific lichidatorismului; care promovează lichidatorismul.
2. II. adept al lichidatorismului.

lichidatorist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (lichidator + -ist)

1. I. specific lichidatorismului; care promovează lichidatorismul.
2. II. adept al lichidatorismului.

lichidabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. liquidable)

1. care poate fi lichidat sau trebuie lichidat.
2. (fam.) care poate fi terminat rapid.

lichidare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. lichida)

1. acțiunea de a lichida; lichidat, (înv.) lichidație.
2. înlăturare, desființare, nimicire.
3. terminare, încheiere a unei acțiuni, a unui fapt etc.
4. îndeplinire a formelor și a lucrărilor pentru încetarea definitivă a activității unei întreprinderi, unei bănci etc.
5. vânzare la prețuri mici, la reducere, pentru a scăpa rapid de marfă, de stoc.
6. (fig.) acțiunea de a pune capăt unui lucru, vieții cuiva.
7. (loc. adj. și adv.) în ~ = (care este) în curs de desființare.
8. (var.) (înv.) licuidare.

lichidație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. liquidation)

1. acțiunea de a lichida; lichidare.
2. (var. înv.) lichidațiune, licidațiune, licuidație, licuidațiune, licvidație.