OK
X
helicid
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. hélicide)
1.
substanță
folosită
pentru
distrugerea
melcilor
și
a
altor
gasteropode.
populicid
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: cuvânt creat în 1794 de Gracchus Babeuf din latinescul populus „oameni” și caedere „a ucide”.
1.
care
distruge
un
popor.
2.
care
provoacă
moartea,
ruinarea
oamenilor.
salicid
Parte de vorbire:
s.m. (regional)
Etimologie: (nesigură, cf. salicilat, acid)
1.
salicilat
folosit
drept
conservant.
lichid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. liquide, lat. liquidus)
1.
care
curge,
având
proprietatea
de
a
lua
forma
vasului
în
care
se
află.
2.
care
curge
sau
tinde
să
curgă
datorită
coeziunii
slabe
a
moleculelor;
(prin
anal.)
care
este
de
consistență
scăzută.
3.
stare
~ă
=
stare
a
materiei
manifestată
de
corpuri
care
nu
au
formă
proprie
și
al
căror
volum
este
invariabil.
4.
(despre
mijloace
de
plată)
în
numerar,
de
care
se
poate
dispune
oricând,
imediat.
5.
(lingv.)
consoană
~ă
=
denumire
a
consoanelor
laterale
și
a
celor
vibrante;
lichidă.
6.
(lingv.)
grup
~
=
grup
consonantic
format
din
două
consoane,
dintre
care
una
este
lichidă.
7.
(figurat)
clar,
limpede.
8.
(var.
înv.)
licfida,
licid,
licuid,
licvid.
lichidator, -oare
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. liquidateur)
1.
(cel)
care
face
lichidarea
unei
societăţi
comerciale,
întreprinderi,
bănci
etc.
2.
I.
care
se
ocupă
de
o
lichidare.
3.
II.
persoană
însărcinată
cu
efectuarea
unei
lichidări.
4.
(fig.)
cel
care
lichidează,
care
pune
capăt
la
ceva.
5.
(var.)
(înv.)
licidatoriu,
(înv.)
licidător,
(înv.)
licuidator.
lichidat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. lichida)
1.
care
a
fost
terminat.
2.
care
nu
mai
este
în
actualitate.
3.
(var.)
(înv.)
licidat,
(înv.)
licuidat.
lichidație
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. liquidation)
1.
acțiunea
de
a
lichida;
lichidare.
2.
(var.
înv.)
lichidațiune,
licidațiune,
licuidație,
licuidațiune,
licvidație.
lichid
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. liquide, lat. liquidus)
1.
corp
sau
substanță
care
curge,
având
proprietatea
de
a
lua
forma
vasului
în
care
se
află;
corp
în
stare
lichidă.
2.
substanță
care
se
bea
(apă,
lapte,
vin
etc.);
băutură,
alcoolizată
mai
ales.
3.
(biol.)
soluție
organică.
4.
(var.
înv.)
licfida,
licid,
licuid,
licvid.