Dictionar

ilicit

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. illícite, lat. illicitus)

1. în mod necinstit; pe cale nelegală.
 

licit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. licite, lat. licitus)

1. legal, permis, îngăduit de lege.
 

licita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. liciter, lat. licitari, /2/ germ. lizitieren)

1. a vinde la licitație.
2. (intr.) a face oferte în cadrul unei licitații.
3. (la jocul de cărți) a atrage, a stimula, a tenta.
 

licitant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Lizitant)

1. participant activ la o licitație.
 

licitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. licitation, lat. licitatio)

1. modalitate de vânzare-cumpărare publică a unui bun, a unei mărfi etc., care se adjudecă celui ce oferă prețul cel mai ridicat; alegere, din mai multe oferte prezentate de unități specializate, pentru o anumită lucrare, pe aceea care are prețul cel mai scăzut.
 

adjudeca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. adiudicare după fr. adjuger)

1. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații publice.
2. refl. a-și atribui, a-și lua ceva.
 

adjudecație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adjudication, lat. adiudicatio)

1. act prin care se adjudecă, se atribuie ceva cuiva; licitație, vânzare celui mai mare ofertant; adjudecare.
2. (var.) adjudecațiune.
 

adjudecător, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adjudicateur)

1. persoană care adjudecă, care face adjudecarea la o licitație.
2. (antonim) adjudecatar.
 

adresabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.
2. calitatea de a se adresa unei mase largi.
3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.
4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.
5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.
 

afișist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. affichiste)

1. artist care creează afișe publicitare.
2. desenator specializat în realizarea de afișe publicitare.
 

anduranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. endurance)

1. capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.
2. rezistență la oboseală într-o întrecere sportivă de lungă durată.
3. probă de ~ = competiție pe distanțe lungi.
4. rezistență mecanică a (unui motor).
5. capacitatea unui motor de a funcționa mult timp și de a rezista la solicitări mari.