Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. langage)
1. proces de comunicare a ideilor și sentimentelor prin mijlocirea limbii.
2. (inform.) sistem de caractere și simboluri folosit în programare.
3. ~ formalizat = limbaj artificial, dintr-un sistem de semne convenționale.
4. limbă.
5. fel caracteristic de exprimare.
6. (fig.) orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cine- + limbaj)
1. limbaj special al cinematografiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. macrolanguage)
1. (inform.) limbaj de programare cu facilităţi de macrodefiniţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. métalangage)
1. orice sistem lingvistic cu ajutorul căruia este posibil să se analizeze simbolurile şi structurile unei limbi; metalimbă.
2. (inform.) limbaj de descriere adaptat la o definiţie formală a limbajelor de programare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aberrance)
1. caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală; aberaţie.
2. (în limbajul uzual) aberaţie, anomalie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acoulalia)
1. limbaj în care predomină jargonofazia şi nonsensurile.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aphasique)
1. I. de afazie, privitor la afazie.
2. care suferă de afazie (pierderea capacității de a vorbi sau de a înțelege limbajul).
3. II. persoană care suferă de afazie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aphasiologue)
1. specialist în afaziologie, studiul tulburărilor de limbaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. africanisme)
1. particularitate a limbajului francez vorbit în Africa.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. alexique)
1. I. referitor la alexie (incapacitatea de a citi, de a înțelege limbajul scris).