Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. limbus „panglică, cordeluță”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. limbifère)
1. (istorie naturală) prevăzut cu un limb.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (limbă + -ist)
1. (depr.) (persoană) care lingușește.
2. (depr.) (persoană) care are relații sexuale orale.
3. II. (înv.) specialist în lingvistică; lingvist.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. africaniste)
1. specialist în probleme, limbi sau etnologii africane; africanolog.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Afrikanistik)
1. știință care se ocupă de studiul culturilor, literaturilor și limbilor africane; africanologie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. africanité)
1. caracter specific culturii africane.
2. caracter african al unei culturi, limbi etc.
3. grup de valori comune locuitorilor din Africa.
4. lumea, civilizaţia africană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (african + -logie)
1. disciplină care studiază limbile şi civilizaţiile africane; africanistică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afro-asiatique)
1. referitor la Africa şi Asia.
2. (lingv.) se referă la familia de limbi vorbite în Africa de Nord și Orientul Mijlociu.
3. compus din reprezentanți din Africa și Asia.
4. referitor la persoanele asiatice de origine africană.
5. referitor la persoanele africane de origine asiatică.
6. comun Africii și Asiei, din punct de vedere politic.