Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bipennatifide)
1. (despre frunze compuse) cu limbul divizat în mai multe segmente dispuse penat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (compune)
1. adj. alcătuit din mai multe elemente.
2. (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză ~ă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescenţă ~ă = inflorescenţă din mai multe inflorescenţe simple; fruct ~ = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescenţă.
3. s. n. cuvânt rezultat prin compunere (3).
4. s. m. combinaţie (3).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décurrent, lat. decurrens)
1. (despre frunze) cu limbul prelungit şi pe organul pe care e înserat (peţiol sau tulpină).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lacune, lat. lacuna)
1. spațiu gol în interiorul unui corp; lipsă.
2. (fig.) ceea ce lipsește ca un lucru să fie considerat complet.
4. spațiu mare umplut cu aer din limbul frunzelor.
5. spațiu prin care trece lichidul circulant la unii viermi și moluște.
6. (fiz.) nod al unei rețele cristaline, din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă.
7. lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor straturi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. octant, lat. octans)
1. sector de cerc egal cu 45°.
2. fiecare dintre cele opt regiuni din suprafața unui corp sferic, determinate de trei plane concurente, perpendiculare două câte două.
3. porțiune a globului egală cu 1/8 din suprafața sa totală.
4. instrument asemănător cu sextantul, dar având limbul de 45°, pentru măsurarea înălțimii aștrilor și a distanțelor lor unghiulare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. palmatifide)
1. (despre frunze palmate) cu lobi care ajung până la mijlocul limbului.