Parte de vorbire: s.f.
Origine: (limbut + -ie)
1. înclinare, tendință de a vorbi mult și fără rost; vorbărie, trăncăneală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bavard)
2. incapabil de a păstra un secret; indiscret.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. faconde)
1. uşurinţă de a vorbi; limbuţie, volubilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incontinence, lat. incontinentia)
1. eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputinţă de înfrânare a unei dorinţe sau acţiuni.
2. (fig., fam.) logoree, limbuţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. loquace, lat. loquax, -acis)
1. inv. vorbăreţ, volubil, limbut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. loquacité, lat. loquacitas)
1. calitatea de a fi locvace; limbuţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. logorrhée)
1. creştere patologică a ritmului, a debitului vorbirii, la unii maniaci.