Rezultate secundare (Limbă)):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbal)
1. pe lângă, care determină un verb.
2. care este legat de verb, care depinde de verb (*acuzativul sau ergativul (în funcție de limbă) este cazul determinant adverbal imediat).
3. care se referă la relația verbului cu alți termeni ai propoziției.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dialectaliser)
1. refl. (despre limbă) a lua forme diferite după regiune.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. italianiser)
1. a modifica forma cuvintelor unei limbi romanice după modelul limbii italiene.
2. a imita (în stil, în limbă) pe italieni.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Literat, lat. litteratus)
1. I. care are multe cunoștințe literare.
2. (despre persoane) care este instruit; cultivat.
3. (rar) (despre limbă) care se manifestă prin scriere.
4. (înv.) care cunoaște și utilizează scrierea.
5. II. om de litere, specialist în literatură; scriitor, (înv.) literator.
6. persoană cultivată, erudită, care are o cultură clasică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nuancé)
1. cu varietăţi de tonuri, de culori.
2. (fig.) care prezintă variaţii marcate prin treceri subtile, gradate.
3. (despre stil, limbă) bogat în nuanţe; expresiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. officiel, lat. officialis)
1. care emană de la guvern, de la o autoritate; publicat de o înaltă autoritate.
2. buletinul ~ = periodic în care se publică acte normative.
3. (despre limbă) propriu actelor, documentelor autorităților, ale statului.
4. care are caracter de lege; (p. ext.) declarat, fățiș.
5. (fig.) rece, stereotip; solemn.