Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lymphoïde)
1. (anatomie) referitor la limfă, limfocite, ganglioni limfatici sau, în general, sistemul limfatic.
2. care seamănă cu limfa sau cu ganglionii limfatici.
3. (biologie) țesut ~ = țesut în care se formează limfocitele.
4. (biologie) organ ~ = organ bogat în țesuturi ~e.
5. (biologie celulară) celulă ~ă = celulă a țesutului ~, care are rol imunitar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adénie)
1. (med.) proliferarea țesutului limfoid în ganglioni; limfadenie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénopharyngite)
1. inflamaţie a ţesutului limfoid al faringelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glomérule)
1. organ format dintr-un vas de sânge sau țesut limfoid cu aspect de ghem.
3. bulgăr mic de pământ de diferite forme și mărimi.
4. inflorescență globulară constituită din flori inserate pe un peduncul foarte mic.
5. fruct compus provenind dintr-o astfel de inflorescență.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. histiocytosarcome)
1. (med.) tumora rară clasificată printre tumorile țesuturilor hematopoietice și limfoide; sarcom din histiocite; histiosarcom.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lymphodermie)
1. manifestare cutanată a leucemiei limfoide.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (limfo- + ganglion)
1. (anat.) organ limfoid periferic situat pe cursul colectorilor limfatici care drenează țesuturile, cu dimensiuni variabile, de la câțiva milimetri până la mai mult de 1 cm; ganglion limfatic.