limita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. limiter, lat. limitare)

1. a (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge.
2. a menține nivelul unui semnal electric în limite prestabilite.

limită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. limite, lat. limes, -itis)

1. valoare extremă (maximă sau minimă) a unei mărimi.
2. ceea ce mărginește ceva; hotar; margine.
3. la ~ = în caz extrem.
4. cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce, un instrument.
5. (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile.
6. (fig.) punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva.

delimita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. délimiter, lat. delimitare)

1. tr., refl. a (se) mărgini, a (se) limita, a (se) contura.

experiment-limită

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (experiment + limită)

1. experiment dus până la extremă.

limită de răspândire

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT limes distributiones
2. FR limite de dispersion
3. EN limit of distribution
4. DE Verbreitungsgrenze
5. RU rрaницa aреaлa; rрaницa рaспрострaнения.
6. HU elterjedési határ

limită; hotar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT limes
2. FR limite; borne; confins
3. EN limit; border; boundary
4. DE Grenze
5. RU rрaницa; предел
6. HU határ

limitabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. limitable)

1. susceptibil a fi limitat.

limitantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. limitante)

1. (anat.) formație fină, lamelară, care separă două categorii de țesuturi din constituția aceluiași organ.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

acvastat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquastat)

1. termostat pentru limitarea temperaturii apei într-un cazan.

agranulocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agranulocyte)

1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.

alveolopalatal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alvéolopalatal)

1. (despre consoane) articulat la limita alveolelor și a palatului dur.

amfiartroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphiarthrose)

1. articulație a oaselor cu un grad limitat de mobilitate.

antidecapant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + decapant)

1. substanță pentru delimitarea întinderii suprafeței de lipire dintre două piese metalice.