Dictionar

limitat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (limita)

1. restrâns; fix.
2. (fig.) cu posibilități intelectuale reduse; mărginit, obtuz.
 

limitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. limitatif)

1. care limitează; restrictiv.
 

limitator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (limita + -tor, cf. fr. limitateur)

1. mecanism, aparat sau dispozitiv care împiedică în mod automat ca o mărime fizică să depășească anumite limite; limitor.
2. (radio) circuit electronic cu ajutorul căruia se realizează limitarea semnalelor.
 

agranulocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agranulocyte)

1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.
 

amfiartroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphiarthrose)

1. articulație a oaselor cu un grad limitat de mobilitate.
 

apofizită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apophysite)

1. (med.) osteită limitată la o apofiză; inflamația unei apofize, parte proeminentă a unui os.
 

arie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. area)

1. (mat.) întindere, mărime a unei suprafețe limitate.
2. zonă de răspândire a unui fenomen.
3. areal
4. teritoriu în care se vorbește o anumită limbă, un dialect etc.
 

automorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. automorphe)

1. (despre minerale) limitat de formele cristaline proprii speciei respective.
 

autunian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autunien)

1. (din) permianul inferior de facies continental, limitat la vestul Europei.