Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. clarus, fr. clair)
1. (şi adv.) limpede, desluşit, curat.
2. transparent; (despre aer, cer) senin, luminos.
3. (despre sunete, voci) care răsună distinct.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (lat. clarificare, fr. clarifier)
1. a face să devină sau a deveni (mai) clar, (mai) ușor de înțeles; a (se) lămuri, a (se) desluși.
2. (înv.; despre lichide) a deveni clar, a se face limpede, a (se) curăța.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. clairvoyant)
1. (cel) care prevede cu precizie; (spirit) pătrunzător, limpede.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cristallin)
1. curat, transparent, limpede; carac-teristic cristalului.
2. (despre roci, munţi) format din şisturi cristaline.
4. s. n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. discerner, lat. discernere)
1. a judeca limpede, deosebind lucrurile, situaţiile etc.; a raţiona cu pătrundere şi precizie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. évident, lat. videns)
1. (şi adv.) vădit, neîndoielnic, clar, limpede.