Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. tulbura)
1. acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei.
2. pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților).
3. învolburare a unei ape, a atmosferei etc.
5. (fig.) neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție.
6. (fig.) tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală.
8. (fig.) dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice.
9. (var.) turburare.