Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bowling)
1. joc de popice practicat pe o pistă modernă, cu dispozitive automatizate.
2. teren, loc amenajat pentru bowling (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camerlingue, it. camerlingo)
1. cardinal care administrează afacerile bisericii în timpul vacanţei Sfântului Scaun.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cancelling)
1. clauză într-un contract de transport maritim potrivit căreia se poate rezilia contractul dacă nava nu soseşte în portul de încărcare la termenul convenit.
Parte de vorbire: interjecție (adesea repetat)
Origine: (onomatopee)
1. cuvânt care imită sunetul clopotelor sau zgomotul produs prin vibrarea sau lovirea unui obiect de metal sau de sticlă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. curling)
1. joc sportiv pe gheaţă, de origine scoţiană, între două echipe a 4 jucători, constând în lansarea unor obiecte (cibleuri) spre o ţintă, cu scopul de a o doborî sau a le plasa cât mai aproape de aceasta.
Parte de vorbire: s.m.f. invar.
Origine: (engl. darling)
1. termen afectuos de adresare; drag, dragă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Ablaut)
1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)
1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)
1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)
1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actant, germ. Aktant)
1. (lingv.) autor al acţiunii verbului; subiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adstrat)
1. totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care se adaugă unui idiom după constituirea lui, ca rezultat al interferenţei lingvistice.