LINGVI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. lingua „limbă”)

1. „limbă”.

LINGVI-, -lingv

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. lingui-, -lingue, cf. lat. lingua)

1. „limbă”.

lingviform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. linguiforme)

1. în formă de limbă; care seamănă cu o limbă; (var.) linguiform.

lingvist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. linguiste)

1. specialist în lingvistică, știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare; glotolog, (înv.) limbist.
2. (var. înv.) linghist, linguist.

lingvistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. linguistique)

1. adj. referitor la lingvistică.
2. s. f. știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare.
3. ~ generală = disciplină care studiază faptele de limbă din perspectiva trăsăturilor comune mai multor limbi; ~ comparativă = disciplină care studiază comparativ concordanțele fonetice, semantice și gramaticale din mai multe limbi; ~ matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice; ~ structurală = disciplină care studiază relațiile dintre elementele limbii și caracterul sistematic al acesteia.
4. glotologie.

ablaut

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Ablaut)

1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).

acceptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acceptabilité)

1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însușirea unui enunț de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.

acomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acomoda)

1. acțiunea de a se acomoda; acomodație.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct.

actant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actant, germ. Aktant)

1. (lingv.) autor al acțiunii verbului; subiect.

adstrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adstrat)

1. totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care se adaugă unui idiom după constituirea lui, ca rezultat al interferenței lingvistice.