Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adstrat)
1. totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care se adaugă unui idiom după constituirea lui, ca rezultat al interferenţei lingvistice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.
3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.
4. geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asémantique)
1. (despre unităţi lingvistice) lipsit de sens.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. attraction, lat. attractio)
1. înclinaţie puternică spre cineva sau ceva.
2. farmec.
3. tendinţă de apropiere a două elemente lingvistice.
4. (fiz.) forţă care tinde să apropie corpurile.
5. ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitaţie.
6. (pl.) distracţie, petrecere, amuzament.
7. număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. contrastive, fr. contrastif)
1. care pune în evidenţă, accentuează un contrast.
2. (lingv.) analiză ~ ă = metodă care explică fenomenele lingvistice prin analiza diferenţelor dintre limbi sau dintre situaţiile apărute în aceeaşi limbă; gramatică ~ă = gramatică bazată pe analiza contrastivă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. distributionnel)
2. analiză ~ă = metodă de analiză în lingvistica structurală fundată pe principiul descrierii distribuţiei elementelor lingvistice.