Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthroponymie)
1. ramură a lingvisticii care studiază antroponimele: antroponomastică.
2. totalitatea numelor de persoane.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dialectologie)
1. ramură a lingvisticii care studiază dialectele şi graiurile unei limbi.
2. ramură a lingvisticii care studiază variația diatopică a limbajului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dialinguistics)
1. ramură a lingvisticii care studiază elementele care, aparent, pot fi sistematizate după criterii formale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étymologie, lat., gr. etymologia)
1. stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice.
2. ~ multiplă = explicarea originii unui cuvânt prin mai multe etimoane.
3. ~ populară = modificare a formei unui cuvânt sub influența unui alt cuvânt mai cunoscut, cu care are asemănări și de la care s-ar putea crede că derivă.
4. etimon.
5. ramură a lingvisticii care studiază istoria cuvintelor, stabilind originea și evoluția formei și a sensului lor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extra-linguistique)
1. în afara limbii sau a lingvisticii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phonétique, gr. phonetikos)
1. adj. referitor la sunetele limbii, la fonetică.
2. ortografie ~ă = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță.
3. s. f. ramură a lingvisticii care studiază structura sonoră, modificările și legile după care se modifică sunetele unei limbi.
4. ~ă funcțională = fonologie.