liniar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. linéaire, lat. linearis)

1. dispus în linie dreaptă; din linii trasate cu diferite instrumente speciale.
2. (mat.; despre relații, operatori) a cărui variație poate fi reprezentată geometric printr-o dreaptă.
3. formă ~ă = polinom omogen și de gradul întâi în raport cu totalitatea variabilelor; desen ~ = desen în care se folosesc numai linii și contururi.
4. (fig.) drept.
5. (despre organizarea cunoștințelor în programe școlare) care constă în însușirea noțiunilor în formă definitivă și în întreaga lor sferă de cuprindere, fără reluări succesive.

liniaritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. linéarité)

1. calitate de a fi liniar.
2. indice de ~ = relație de proporționalitate.
3. (var.) linearitate.

liniariza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. linéariser)

1. a face liniar, a aborda printr-o funcție liniară; a traduce prin expresii liniare.

liniarizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. liniariza)

1. faptul de a liniariza, de a face liniar, de a traduce prin expresii liniare.

aerotren

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérotrain)

1. vehicul care alunecă pe o pernă de aer deasupra unei monoșine, propulsat de o turbină, un turboreactor sau un motor electric liniar.

armonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos)

1. bazat pe principiile armoniei; armonios.
2. sunete ~ce (și s. f.) = sunete de diferite înălțimi, a căror frecvență reprezintă un multiplu întreg al unei frecvențe fundamentale; oscilație ~ă = oscilație a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în același raport.

bară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. șut în stâlpul porții de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției.
7. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.

baretor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. barretter)

1. rezistor neliniar care, introdus într-un circuit electric, menține constantă intensitatea curentului.

biliniar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bilinéaire)

1. (mat.; despre forma unui polinom liniar și omogen) cu două grupe diferite de variabile.

cantus 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cantus)

1. melodie liniară, simplă, pentru voce sau instrument, predominantă în expresia unei compoziții muzicale.