Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos)
1. bazat pe principiile armoniei; armonios.
2. sunete ~ce (şi s. f.) = sunete de diferite înălţimi, a căror frecvenţă reprezintă un multiplu întreg al unei frecvenţe fundamentale; oscilaţie ~ă = oscilaţie a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în acelaşi raport.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. collinearità, fr. colinéarité)
1. calitate a mai multor puncte de a fi coliniare.
2. starea vectorilor care sunt coliniari.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. équilatère)
1. (despre figuri geometrice) cu elemente liniare congruente.
2. con ~ = con circular drept care are generatoarea congruentă cu diametrul bazei; hiperbolă ~ă = hiperbolă cu asimptotele perpendiculare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. freesia, germ. Freesie)
1. plantă floricolă de seră, originară din Africa de Nord, cu frunze liniare ce se îmbracă una pe alta şi cu inflorescenţe în formă de cime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. montbretia)
1. plantă erbacee bulboasă din Africa de Sud, cu frunze liniare şi flori roşii şi portocalii, în spice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homothétie)
1. (mat.) transformare geometrică în care punctele corespondente sunt coliniare cu un punct fix (centru), distanţa faţă de el crescând sau reducându-se în raport constant.