Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calme)
1. adj. în stare de linişte deplină.
2. stăpânit, cumpănit, liniştit; potolit, aşezat.
3. s. n. stare de nemişcare; linişte deplină.
4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului şi mişcări ascendente.
5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniştită sau în care vânturile sunt foarte slabe.
6. stăpânire de sine, linişte; tact în acţiuni etc.; sânge rece.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. conturbare)
1. a tulbura o stare liniștită, constantă; a deranja.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. revif)
1. perioadă a mareei între apa liniştită şi cea în creştere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (murmura + -eală)
1. zgomot slab, continuu și monoton, produs de curgerea liniștită a unei ape, de bătaia lină a vântului sau de alte elemente ale naturii; murmur.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alina + -[ă]tură)
1. micșorare a intensității unui fenomen natural; alinare, alinat.
2. (reg.) pământ fin, negru, adus de apa ploilor pe pământurile lucrate.
3. (reg.) loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită.