Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)
1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipeşte şi se uneşte prin concreştere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanţă care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.n.
Origine: (fr. afficheur)
2. II. dispozitiv pe care apar caractere alfanumerice comandate electric.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)
1. adj. care aglutinează.
3. limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor ataşate la rădăcina cuvântului.
4. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism.
5. s.n. substanţă care are proprietatea de a coagula coloizii.
6. material de legătură între agregate.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. auto-adhésif)
1. I. care se lipeşte singur; autocolant.
2. II. bandă care se lipeşte fără a fi nevoie să fie umezită; autocolant.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. autocollant)
1. I. care aderă, se lipește pe o suprafață fără a fi umezit; autoadeziv.
2. II. etichetă care se poate lipi fără a fi umezită; autoadeziv.
3. vinietă cu o față acoperită cu o substanță adezivă; autoadeziv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nictitant)
1. (vorbind de pleoape) care clipește, clipitor.