Rezultate secundare (Lipsă.):
Eclipsa
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éclipser)
1. tr. a întuneca lumina unui astru.
2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră.
3. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră.
Eclipsă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)
1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc.
2. (mar.) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase.
3. instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor.
4. (fig.) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru.
5. întunecare, pierdere temporară a cunoștinței.
Elipsă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ellipse, cf. gr. elleipsis - lipsă)
1. curbă, loc geometric al punctelor dintr-un plan a căror sumă a distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă.
2. omisiune din scriere sau din vorbire a unor cuvinte care se subînțeleg.
3. figură de stil care constă în omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare pentru a scurta fraza, dându-i astfel mai multă expresivitate.
Paralipsă
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Paralipse, gr. paraleipsis)
AB-, ABS-
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)
1. îndepărtare, separare, lipsă.
Ablefarie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablépharie)
1. (med.) lipsa congenitală a pleoapelor.
Ablepsie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablepsie)
1. (med.) lipsă a vederii; cecitate; orbire.
Abocluzie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)
1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
Abrahie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrachie)
1. (med.) lipsă congenitală a braţelor.
Abrahiocefalie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrachiocéphalie; cf. gr. a - fără, brachion - braț, kephale - cap)
1. (med.) lipsă congenitală a braţelor şi a capului.