Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cléuasme, gr. kleuasmos)
1. figură de stil prin care cineva simulează că își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles că nu e vinovat.
2. figură retorică constând în practicarea autodeprecierii în speranța unei infirmări de către interlocutor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. critiquer)
1. a dezvălui greşelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare.
2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greşelile cuiva.
3. (peior.) a vorbi de rău, a bârfi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. défectivité)
1. însușirea de a fi defectiv, de a prezenta imperfecțiuni sau lipsuri.
2. (gramatică) caracterul substantivelor sau verbelor defective, care au flexiunea incompletă sau care nu se întrebuințează la anumite forme gramaticale.
3. (electronică) prezența defectelor în cristalul unui semiconductor.
4. (muzică) însușire a unor game de a nu cuprinde toate treptele octavei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. défectueux, lat. defectuosus)
1. cu lipsuri, cu defecte; imperfect.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incomplet)
1. care nu este complet, întreg; căruia îi lipsește una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, necomplet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. miseria, fr. misère)
2. aspect exterior care dovedeşte o mare sărăcie; stare vrednică de plâns.
3. (pl.) lipsuri, griji; neplăceri, supărări, şicane.