Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lyrique, lat. lyricus)
1. adj. (despre poezii) care exprimă direct sentimente și emoții în legătură cu realitatea.
2. gen ~ = gen literar cuprinzând opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor și emoțiilor poetului.
3. (fig.) sentimental, sensibil.
4. (despre poeți; și s.) care scrie poezii lirice.
5. referitor la muzica de operă.
6. (despre voce) caracterizată prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate.
7. s. f. totalitatea operelor lirice ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci.
8. poezia lirică, genul liric.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. liricità)
1. ansamblul calităților specifice poeziei lirice; lirism, poeticitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (liric + -iza)
1. a da (unei scrieri) un caracter liric.
Parte de vorbire: adj. (rar)
Origine: (liric + -oid)
1. care se caracterizează printr-o manifestare exagerată a sentimentelor, a trăirilor intime.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antistrophe, lat. antistropha)
1. răspuns al corului în tragedia antică grecească.
2. a doua stanţă într-o poezie lirică grecească, între strofă şi epodă.
3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antracte)
1. pauză între actele unei reprezentanţii.
2. piesă instrumentală între actele unei lucrări lirice muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barde, lat. bardus)
Parte de vorbire: s.
Origine: (port. cancioneiro)
1. culegere de poezii lirice portugheze, asemănătoare cancionero-ului spaniol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. cancionero)
1. culegere de poezii lirice spaniole.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cantata, fr. cantate)
1. compoziţie vocal-instrumentală solemnă lirică pentru solişti, cor şi orchestră, asemănătoare cu oratoriul.