Dictionar

lista

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. lister)

1. a înscrie într-o listă.
2. (inform.) a întocmi o listă (2).
 

listă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. liste)

1. foaie, tabel, act care conține o enumerare de nume, date etc.; serie de nume însemnate pe ceva.
2. ~ civilă = totalul sumei alocate pentru un suveran.
3. lucrare întocmită la calculatorul electronic, cuprinzând pe cartele perforate rezultatele prelucrării datelor.
 

arcubalistă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (lat. arcuballista)

1. (istorie) arbaletă sau, eventual, o armă de mână cu torsiune.
 

balistă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. balista, fr. baliste)

1. (în antichitate) mașină de război pentru aruncarea de bolovani, sulițe, proiectile etc. asupra dușmanului; catapultă.
2. balestră.
 

delista

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (de- + lista)

1. a elimina un element dintr-o listă sau un registru oficial.
2. (în special) a scoate un medicament dintr-o listă reglementară, un site web dintr-un index al motorului de căutare etc.
 

listă; catalog; enumerare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT catalogus
2. FR catalogue
3. EN list; catalogue
4. DE Katalog; Verzeichnis
5. RU кaтaлоr; список
6. HU lista; katalógus; felsorolás
 

listare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lista)

1. acțiunea de a lista.
2. (inform.) înregistrare (la imprimantă) a datelor, rezultatelor și programelor într-o formă accesibilă operatorului uman.
 

mancolistă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mancoliste)

1. listă pe care un filatelist o trimite unui partener de schimb, indicând ce mărci poștale îi lipsesc pentru completarea colecției.
 

anonim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anonyme, lat. anonymus)

1. adj., s. m. f. (cel) care nu-și indică numele; fără nume.
2. adj. (despre un text, o operă) cu autor necunoscut.
3. societate ~ă = întreprindere capitalistă prin asocierea mai multor acționari.
4. (fig.) neștiut, necunoscut; lipsit de personalitate, obscur.
5. s. f. scrisoare nesemnată.
 

apriorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apriorisme)

1. concepție filozofică idealistă care consideră cunoașterea esenței lucrurilor anterioară experienței omului.
 

arbaletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arbalète)

1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeți sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.
2. armă folosită la vânătoarea sub apă.
 

ateism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. athéisme)

1. concepție materialistă care respinge orice religie, orice credință în supranatural.
 

atomism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atomisme)

1. concepție materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi.
2. teorie științifică modernă a structurii și a proprietăților atomilor; atomistică.
3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni.
 

autoconsistență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + consistenţă)

1. principiu în filozofia materialistă potrivit căruia materia nu are nevoie de nimic din afara ei pentru a se desfășura până la formele cele mai înalte de conștiință; proprietate fundamentală a materiei de a se susține prin ea însăși.