Rezultate principale (Literă):
Litera
Parte de vorbire: s.
Origine: (literă)
1. (în telefonie) a pronunţa nume străine (proprii) sau mai neobişnuite prin litera iniţială a unor cuvinte obişnuite.
Literă
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. littera)
1. semn grafic care corespunde, în general, unui fonem al limbii; semn din alfabet.
2. (fig.) înțelesul strict formal al unui text.
3. ~a legii = exact așa cum prevede legea; a rămâne ~ moartă = a rămâne fără nici o urmare.
4. (pl.) studiul literaturii; științele umaniste.
Rezultate secundare (Literă):
Literal, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. littéral, lat. litteralis)
2. (despre expresii matematice) care conţine mărimi notate cu litere.
Literalitate
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. littéralité)
1. caracterul a ceea ce este literal.
Literalmente
Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. littéralement)
1. exact, aşa cum s-a spus, în sens strict; cu totul.
Literalnicesc, -icească
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (literal + -nicesc)
1. care aparține literaturii; literar.
2. care se referă la literatură; literar.
3. care corespunde cerințelor literaturii; literar.
Literar, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. littéraire, lat. litterarius)
1. referitor la literatură, care corespunde normelor literaturii.
2. limbă ~ă = aspectul cel mai îngrijit al limbii naţionale, care se conformează tuturor normelor gramaticale fixate, folosit în scris şi în vorbirea oamenilor instruiţi.
Literaritate
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. littérarité)
1. calitate a unui text literar; caracter specific al unui fapt literar.
Abreviator
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)
1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.
Academie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)
1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.
2. instituţie de învăţământ superior.
Acrostih
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)
1. poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.
2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.
Adaptare
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)
1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Adaptaţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptation)
1. acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; adaptare.
2. acțiunea de transpunere a unei opere dintr-un gen literar sau artistic în altul.
3. adaptarea versurilor la muzică sau a muzicii la versuri.
4. proces prin care o ființă sau un organ se adaptează în mod natural la noile condiții de existență.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Ad litteram
Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. ad litteram)
1. cuvânt cu cuvânt, literă cu literă; literal, textual.