litera

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (literă)

1. (în telefonie) a pronunța nume străine (proprii) sau mai neobișnuite prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite.

literă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. littera)

1. semn grafic care corespunde, în general, unui fonem al limbii; semn din alfabet.
2. (fig.) înțelesul strict formal al unui text.
3. ~a legii = exact așa cum prevede legea; a rămâne ~ moartă = a rămâne fără nici o urmare.
4. (pl.) studiul literaturii; științele umaniste.
5. om de ~e = literat.

literal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. littéral, lat. litteralis)

1. cuvânt cu cuvânt; textual.
2. (despre expresii matematice) care conține mărimi notate cu litere.

literalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. littéralité)

1. caracterul a ceea ce este literal.

literalmente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. littéralement)

1. exact, așa cum s-a spus, în sens strict; cu totul.

literalnicesc, -icească

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (literal + -nicesc)

1. care aparține literaturii; literar.
2. care se referă la literatură; literar.
3. care corespunde cerințelor literaturii; literar.

literar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. littéraire, lat. litterarius)

1. referitor la literatură, care corespunde normelor literaturii.
2. limbă ~ă = aspectul cel mai îngrijit al limbii naționale, care se conformează tuturor normelor gramaticale fixate, folosit în scris și în vorbirea oamenilor instruiți.

literaritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. littérarité)

1. calitate a unui text literar; caracter specific al unui fapt literar.

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.

academie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituție culturală de stat, creată pentru a sluji progresul științei, literaturii, artei și tehnicii.
2. instituție de învățământ superior.

acrostih

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.
2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.

adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice și fiziologice ale plantei pentru a face față condițiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

adaptație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adaptation)

1. acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; adaptare.
2. acțiunea de transpunere a unei opere dintr-un gen literar sau artistic în altul.
3. adaptarea versurilor la muzică sau a muzicii la versuri.
4. proces prin care o ființă sau un organ se adaptează în mod natural la noile condiții de existență.
5. (var.) adaptațiune.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

ad litteram

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (lat. ad litteram)

1. cuvânt cu cuvânt, literă cu literă; literal, textual.