Rezultate secundare (Literat.):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Literat, lat. litteratus)
1. I. care are multe cunoștințe literare.
2. (despre persoane) care este instruit; cultivat.
3. (rar) (despre limbă) care se manifestă prin scriere.
4. (înv.) care cunoaște și utilizează scrierea.
5. II. om de litere, specialist în literatură; scriitor, (înv.) literator.
6. persoană cultivată, erudită, care are o cultură clasică.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. littérateur)
1. cel care este versat în literatură; scriitor de meserie.
2. ~ minor = literatoraș, scriitoraș.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. littérature, lat. literatura)
1. artă, creație artistică în care se redau idei, sentimente, imagini, fapte din realitate cu ajutorul limbii; artă a cuvântului.
2. (depr.) a face ~ = a părăsi domeniul faptelor reale, a trece la exagerări.
3. totalitatea operelor literare ale unei epoci, unei țări, unui scriitor.
4. tot ceea ce s-a scris referitor la o problemă sau într-un anumit domeniu; bibliografie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (literaturiza, cf. fr. littératurisation)
1. faptul de a face literatură, de a da un aspect literar; literarizare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)
1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.
2. instituţie de învăţământ superior.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Afrikanistik)
1. știință care se ocupă de studiul culturilor, literaturilor și limbilor africane; africanologie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. akmeizm)
1. curent modernist în literatura rusă de la începutul sec. XX, înrudit cu simbolismul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aliterarisch)
1. care nu este asociat cu literatura; neliterar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alitératif)
1. referitor la aliteraţie; cu aliteraţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alittérature)
1. literatură lipsită de valoare estetică.