Dictionar

Rezultate secundare (Literat.):

Literat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Literat, lat. litteratus)

1. I. care are multe cunoștințe literare.

2. (despre persoane) care este instruit; cultivat.

3. (rar) (despre limbă) care se manifestă prin scriere.

4. (înv.) care cunoaște și utilizează scrierea.

5. II. om de litere, specialist în literatură; scriitor, (înv.) literator.

6. persoană cultivată, erudită, care are o cultură clasică.


Literator

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. littérateur)

1. cel care este versat în literatură; scriitor de meserie.

2. ~ minor = literatoraș, scriitoraș.


Literatură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. littérature, lat. literatura)

1. artă, creație artistică în care se redau idei, sentimente, imagini, fapte din realitate cu ajutorul limbii; artă a cuvântului.

2. (depr.) a face ~ = a părăsi domeniul faptelor reale, a trece la exagerări.

3. totalitatea operelor literare ale unei epoci, unei țări, unui scriitor.

4. tot ceea ce s-a scris referitor la o problemă sau într-un anumit domeniu; bibliografie.


Literaturizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (literaturiza, cf. fr. littératurisation)

1. faptul de a face literatură, de a da un aspect literar; literarizare.


Academie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.

2. instituţie de învăţământ superior.


Africanistică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Afrikanistik)

1. știință care se ocupă de studiul culturilor, literaturilor și limbilor africane; africanologie.


Akmeism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. akmeizm)

1. curent modernist în literatura rusă de la începutul sec. XX, înrudit cu simbolismul.

2. (var.) acmeism.


Aliterar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aliterarisch)

1. care nu este asociat cu literatura; neliterar.


Aliterativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alitératif)

1. referitor la aliteraţie; cu aliteraţii.


Aliteratură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alittérature)

1. literatură lipsită de valoare estetică.