Dictionar

Rezultate principale (Literatură):

Literatură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. littérature, lat. literatura)

1. artă, creație artistică în care se redau idei, sentimente, imagini, fapte din realitate cu ajutorul limbii; artă a cuvântului.

2. (depr.) a face ~ = a părăsi domeniul faptelor reale, a trece la exagerări.

3. totalitatea operelor literare ale unei epoci, unei țări, unui scriitor.

4. tot ceea ce s-a scris referitor la o problemă sau într-un anumit domeniu; bibliografie.


Rezultate secundare (Literatură):

Aliteratură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alittérature)

1. literatură lipsită de valoare estetică.


Antiliteratură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antilittérature)

1. creaţie literară în care nu se ţine seama de procesele artistice tradiţionale.


Metaliteratură

Parte de vorbire: s.
Origine: (meta- + literatură)

1. literatură despre literatură.


Paraliteratură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. paralittérature)

1. literatură considerată periferică creaţiei literare propriu-zise (romane populare, scenarii, benzi desenate et cetera).


Pseudoliteratură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pseudo- + literatură)

1. literatură lipsită de valoare; paraliteratură.


Subliteratură

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. subliterature)

1. literatură de proastă calitate.


Akmeism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. akmeizm)

1. curent modernist în literatura rusă de la începutul sec. XX, înrudit cu simbolismul.

2. (var.) acmeism.


Aliterar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aliterarisch)

1. care nu este asociat cu literatura; neliterar.


Aliteratură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alittérature)

1. literatură lipsită de valoare estetică.


Analecte

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analectes, lat. analecta)

1. culegere de texte alese din opera unui autor sau din literatura unui popor, a unei epoci.


Angajat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. engagé)

1. adj. (arhit.; despre o coloană) zidită cel puţin cu jumătate din diametrul ei în zidul (stâlpul) cu care face corp comun.

2. (despre oameni) încadrat într-un curent politic, social; (despre literatură) care serveşte conştient o cauză.

3. adj., s. m. f. (cel) care lucrează într-un anumit loc de muncă.

4. (militar) care serveşte pe baza unui angajament voluntar.


Anglicist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. angliciste)

1. specialist în limba, literatura și civilizația engleză (anglo-saxonă); anglist.