angajat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. engagé)

1. adj. (arhit.; despre o coloană) zidită cel puțin cu jumătate din diametrul ei în zidul (stâlpul) cu care face corp comun.
2. (despre oameni) încadrat într-un curent politic, social; (despre literatură) care servește conștient o cauză.
3. adj., s. m. f. (cel) care lucrează într-un anumit loc de muncă.
4. (militar) care servește pe baza unui angajament voluntar.

batologie (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. battologie)

1. (literatură) repetiție de cuvinte sau de fraze, inutilă și plictisitoare; reiterarea continuă inutilă a acelorași cuvinte, fraze sau idei.

descriptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. descriptif, lat. descriptivus)

1. care descrie; care conține o descriere; descriptic.
2. care acordă o mare importanță descrierii, care se străduiește să descrie pentru a produce un efect.
3. (literatură) reprezentând oamenii sau lucrurile prin trăsăturile lor exterioare.
4. (expr.) geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește un mod de reprezentare plană a spațiului.
5. (lingvistică) care urmărește să descrie utilizarea efectivă, fără judecată normativă.
6. (substantivat) document care oferă o descriere detaliată a lucrărilor avute în vedere.

folclorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. folklorisme)

1. preocupare pentru folclor; tendință de a exagera elementul folcloric (în artă și literatură).

identificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. identification)

1. acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei; identificare.
2. stabilire a unui raport de identitate între două lucruri, obiecte etc.
3. stabilire a identității unei persoane sau a unui lucru; recunoaștere.
4. (literatură) relația psihologică dintre cititorul unui roman și un personaj din carte.
5. (psihologie) procesul prin care o persoană se transformă, temporar sau permanent, prin asimilarea unei trăsături sau a unui atribut aparținând altei persoane; faptul de a se recunoaște într-o caracteristică, sau o persoană exterioară.
6. (domeniul militar) detectare a calității de prieten sau dușman.
7. (biologie) procesul de atribuire a unui nume de taxon preexistent unui organism individual.

portretist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. portraitiste)

1. pictor, desenator specializat în arta portretului; (înv) portretar.
2. (literatură) autor de portrete.