Dictionar

literatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. littérature, lat. literatura)

1. artă, creație artistică în care se redau idei, sentimente, imagini, fapte din realitate cu ajutorul limbii; artă a cuvântului.
2. (depr.) a face ~ = a părăsi domeniul faptelor reale, a trece la exagerări.
3. totalitatea operelor literare ale unei epoci, unei țări, unui scriitor.
4. tot ceea ce s-a scris referitor la o problemă sau într-un anumit domeniu; bibliografie.
 

aliteratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alittérature)

1. literatură lipsită de valoare estetică.
 

antiliteratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antilittérature)

1. creație literară în care nu se ține seama de procesele artistice tradiționale.
 

metaliteratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (meta- + literatură)

1. literatură despre literatură.
 

paraliteratură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. paralittérature)

1. literatură considerată periferică creației literare propriu-zise (romane populare, scenarii, benzi desenate et cetera).
 

pseudoliteratură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pseudo- + literatură)

1. literatură lipsită de valoare; paraliteratură.
 

subliteratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. subliterature)

1. literatură de proastă calitate.
 

akmeism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rus. akmeizm)

1. curent modernist în literatura rusă de la începutul sec. XX, înrudit cu simbolismul.
2. (var.) acmeism.
 

aliterar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aliterarisch)

1. care nu este asociat cu literatura; neliterar.
 

aliteratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alittérature)

1. literatură lipsită de valoare estetică.
 

analecte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analectes, lat. analecta)

1. culegere de texte alese din opera unui autor sau din literatura unui popor, a unei epoci.
 

angajat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. engagé)

1. adj. (arhit.; despre o coloană) zidită cel puțin cu jumătate din diametrul ei în zidul (stâlpul) cu care face corp comun.
2. (despre oameni) încadrat într-un curent politic, social; (despre literatură) care servește conștient o cauză.
3. adj., s. m. f. (cel) care lucrează într-un anumit loc de muncă.
4. (militar) care servește pe baza unui angajament voluntar.
 

anglicist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. angliciste)

1. specialist în limba, literatura și civilizația engleză (anglo-saxonă); anglist.