Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acronyme)
1. (cuvânt) format din literele sau din segmentele iniţiale ale altor cuvinte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (alfabet + -ar)
1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.
2. instrument de evidenţă care indică litera la care au fost arhivate unele documente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alphanumérique)
1. care utilizează literele unui alfabet şi cifrele unui sistem numeric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asyllabie)
1. varietate de afazie, incapacitatea de a forma silabe, deşi bolnavul recunoaşte literele separat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Konsonant)
1. sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient de tare pentru a fi auzit; sunet al vorbirii caracterizat, spre deosebire de vocale, prin faptul de a nu putea fi singurul constituent sau singurul tip de constituent al unui cuvânt (conceptul modern de „consoană” nu mai necesită apariția concomitentă cu o vocală); consoană.
2. desemnează literele alfabetului diferite de vocale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chronogramme)
1. inscripţie în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data.
2. problemă enigmistică în care literele numerale (numerele latine) dintr-o frază, vers, inscripţie etc., citite în ordinea lor firească din text (prin adiţie) sau anagramate, formează data la care se referă textul, în legătură cu un eveniment istoric.
3. informaţie dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripţii etc., care au şi o semnificaţie numerală reprezentând cifre romane.
4. grafic reprezentând desfăşurarea în timp a unui fenomen; historiogramă.