Dictionar

Rezultate secundare (Loc,):

-loc

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. -loque, cf. lat. loqui, a vorbi)

1. „care vorbeşte”, „convorbire”.


Arhiloc

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. archilochium)

1. vers antic prezentând două variante: mare ~ = vers din patru dactili (sau spondei) şi trei trohei; mic ~ = vers din trei picioare, cu doi dactili şi o silabă.


Biloc

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. biplace)

1. (despre avioane) cu două locuri; biplas.


Breloc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. breloque)

1. podoabă, amuletă purtată la ceas, la gât etc.


Cvadriloc

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. quadriplace)

1. (avion) cu patru locuri.


Loc; staţiune

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT locus

2. FR lieu; place

3. EN lace; locality

4. DE Ort; Stelle; Platz; Punkt

5. RU место; местонaхождение

6. HU hely, állomás


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage)

1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

2. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

3. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

4. sacrificare a animalelor, la abator.

5. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abbevilian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.


Abiogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiogène)

1. (biol.; despre medii) care este lipsit de viață.

2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.


Ablacta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)

1. intr. a înceta secreția de lapte matern.

2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.

3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.


Abonament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abonnement)

1. convenţie prin care, în schimbul unei taxe, se obţin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicaţii; înscris prin care se certifică această convenţie.


Abonat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (vb. abona)

1. beneficiar al unui abonament.

2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc.