localemente

Parte de vorbire:  adv. (franțuzism învechit)  
Etimologie: (fr. localement)

1. în manieră locală; într-un mod local; (înv.) localicește.
2. într-un anumit loc, într-un loc determinat; (înv.) localicește.

arab, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat și din nordul Africii.
2. adj. care aparține arabilor; arabic (1).
3. arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane și bizantine, cu influențe ale tradiției locale, prezentând în construcții (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric și floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numerație zecimal.
4. (despre cai) care aparține unei rase originare din Pen. Arabia.
5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.

autoimpunere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. samooblojenie)

1. contribuție în bani sau în muncă benevolă, stabilită de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obștesc.

centralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centralisme)

1. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispozițiilor organelor centrale.
2. ~ democratic = principiu de bază al organizării și activității partidelor comuniste și al statelor socialiste.

congregaționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congrégationalisme)

1. mișcare protestantă din Anglia, care revendica autonomia bisericilor locale față de stat și nega ierarhia ecleziastică.

congregaționalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. congrégationaliste)

1. I. referitor la congregaționalism, sistem ecleziastic protestant în care comunitățile religioase locale au o mare autonomie.
2. II. adept al congregaționalismului.

constituție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. constitution, lat. constitutio)

1. totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ.
2. conformație; arhitectură.
3. lege fundamentală a unui stat, care stabilește principiile de bază ale organizării lui, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale.