Dictionar

Rezultate secundare (Locale,):

Localemente

Parte de vorbire: adv. (franțuzism învechit)
Origine: (fr. localement)

1. în manieră locală; într-un mod local; (înv.) localicește.

2. într-un anumit loc, într-un loc determinat; (înv.) localicește.


Arab, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat şi din nordul Africii.

2. adj. care aparţine arabilor; arabic (1).

3. arta = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane şi bizantine, cu influenţe ale tradiţiei locale, prezentând în construcţii (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric şi floral; cifră = simbol grafic, element al sistemului de numeraţie zecimal.

4. (despre cai) care aparţine unei rase originare din Pen. Arabia.

5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.


Autoimpunere

Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. samooblojenie)

1. contribuţie în bani sau în muncă benevolă, stabilită de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obştesc.


Centralism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centralisme)

1. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispoziţiilor organelor centrale.

2. ~ democratic = principiu de bază al organizării şi activităţii partidelor comuniste şi al statelor socialiste.


Congregaţionalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congrégationalisme)

1. mişcare protestantă din Anglia, care revendica autonomia bisericilor locale faţă de stat şi nega ierarhia ecleziastică.


Congregaţionalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. congrégationaliste)

1. I. referitor la congregaționalism, sistem ecleziastic protestant în care comunitățile religioase locale au o mare autonomie.

2. II. adept al congregaţionalismului.


Constituţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constitution, lat. constitutio)

1. totalitatea particularităţilor morfologice, funcţionale şi psihologice ale unui individ.

2. conformaţie; arhitectură.

3. lege fundamentală a unui stat, care stabileşte principiile de bază ale organizării lui, drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme şi locale.