Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. asthme, lat. asthma „respirație dificilă”)
1. (med.) afecțiune respiratorie caracterizată în primul rând prin respirație grea, însoțită de un zgomot șuierător și accese de sufocare intensă.
2. (med.) dificultate de respirație care rezultă din diverse cauze.
3. ~ bronșic = astm datorat spasmului mușchilor bronhiolelor, provocat de o stare alergică, o infecție pulmonară cronică, o iritație locală a aparatului respirator etc.
4. ~ cardiac = astm provocat de o insuficiență cardiacă acută, ca urmare a acumulării de sânge în plămâni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commissariat, rus. komissariat)
1. secţie a unei poliţii orăşeneşti condusă de un comisar; localul în care funcţionează (cf. terminologiei exsovietice).
2. organ de conducere militară locală care ţinea evidenţa situaţiei militare a cetăţenilor.
3. instituţie sovietică condusă de un comisar (3).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cryanesthésie)
1. (med.) anestezie locală a pielii cu o substanță refrigerentă; anestezie prin frig.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couleur, lat. color)
1. senzaţie, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiaţiile luminoase de diferite frecvenţe; aspectul colorat al corpurilor.
2. ~ caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşu). ~ rece - culoare din cea de-a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentală = fiecare dintre culorile (roşu, galben, albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentaţie neagră, galbenă etc.
3. (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc.
5. fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva.
6. ~ locală = reproducere exactă, într-o operă literară, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei ţări, epoci etc.
7. materie, substanţă colorantă; vopsea.
8. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărţilor de joc (pică, treflă, caro şi cupă).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. frigothérapie)
1. (med.) utilizarea locală sau generală a temperaturilor scăzute în terapia medicală; crioterapie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. furunculus, după fr. furoncle)
1. inflamaţie purulentă locală a pielii; buboi.