alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

empireu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. empyrée, gr. empyrios, it. empireo)

1. partea superioară a cerului, unde se credea că se află reședința zeilor; locașul zeilor.
2. (poet.) bolta cerului, firmament.

gondolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. gondola, fr. gondole)

1. barcă venețiană lungă, cu fundul plat, încovoiată la proră și la pupă, care se manevrează cu o singură vâslă, în picioare.
2. locaș în care se plasează motorul avionului atunci când se găsește în fuzelaj sau echipamentele unui vehicul orbital.
3. ~ de dirijabil = nacelă.
4. tonetă rotundă care servește la prezentarea mărfurilor într-un magazin.

habitaclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. habitacle)

1. locaș special al compasului pe o navă.
2. spațiu amenajat într-o aeronavă sau într-o mașină pentru echipaj, călători, poștă etc.
3. cască de metal pentru scafandri grei.

half

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. half)

1. mijlocaș la fotbal.

infern

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. infernus, it. inferno)

1. (mit.) locaș subpământean unde se credea că rămân sufletele morților.
2. iad.
3. colecție de cărți licențioase, formând, în bibliotecile mari, o secție aparte unde accesul este limitat.
4. (fig.) atmosferă de dezordine și de confuzie; situație greu de suportat, viață chinuită.