Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empyrée, gr. empyrios, it. empireo)
1. partea superioară a cerului, unde se credea că se află reşedinţa zeilor; locaşul zeilor.
2. (poet.) bolta cerului, firmament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Walhalla)
1. (mit. germ. şi scand.) locaşul zeilor şi al eroilor.