Dictionar

aulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. aula, germ. Aula)

1. (ant.) curte în fața locuințelor importante în jurul căreia se grupau dependințele.
2. (în evul mediu) curte princiară.
3. sală de conferințe, cursuri sau festivități (în incinta unei instituții).
 

autorulotă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + rulotă)

1. tip de vehicul de agrement, o structură autopropulsată care conține dotările unei locuințe; rulotă autopropulsată.
 

baracament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. baraquement, it. baraccamento)

1. ansamblu de barăci (mai ales militare).
2. locuințe temporare destinate să găzduiască lucrători în mișcare, refugiați, victime ale dezastrelor etc.
 

bidonvil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bidonville)

1. cartier de locuințe mizere, improvizate din deșeuri industriale, din tabla bidoanelor uzate etc., unde locuiește populația săracă a unei metropole.
 

boazerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boiserie)

1. lemnărie care îmbracă pereții interiori ai unei locuințe; lambriuri.
 

boiller

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Boiler)

1. cazan special de încălzire automată a apei necesare consumului în întreprinderi, locuințe etc.