Dictionar

Naţionalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nationalité, germ. Nationalität)

1. ansamblul însuşirilor proprii unei naţiuni.

2. apartenenţa unui individ la o anumită naţiune.

3. ~ conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceeaşi limbă şi origine, locuind ca minoritate pe teritoriul unui alt stat.


Romașcancă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (romașcan + -că)

1. femeie originară sau locuitoare din municipiul Roman.


Suceveancă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sucevean + -că)

1. femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Suceava; suceveană.


Cărpinișeancă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cărpinișean + -că)

1. femeie originară din localitatea Cărpiniș; locuitoare din Cărpiniș.


Asuăjeancă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (asuăjean + -că)

1. femeie originară din localitatea Asuaj.

2. locuitoare din Asuaj.


Moldoveancă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (moldovean + -că)

1. femeie originară sau locuitoare din Moldova.

2. (înv., reg.) rachiu fabricat în Moldova; pahar cu care se bea acest rachiu (și care are capacitatea de un sfert de litru).

3. (var.) (reg.) moldovancă.