Dictionar

Rezultate secundare (Locular):

Locular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. loculaire)

1. împărţit în mai mulţi loculi (2); închis în alveole.


Multilocular

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT multilocularis; multiloculatus; plurilocularis

2. FR multiloculaire

3. EN multilocular

4. DE vielfächerig; mehrfächerig

5. RU мноrоrнёздный

6. HU sokrekeszes, soküregű


Unilocular

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT unilocularis; uniloculatus

2. FR uniloculaire

3. EN unilocular; one-chambered

4. DE einfächerig; unilokulär

5. RU одноrнездный

6. HU együregű, egyrekeszes


Deflocula

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. défloculer)

1. (chimie) a separa flocoanele asociate ale unui coloid; a efectua o defloculare.

2. (antonim) a flocula.


Floculant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. floculant)

1. (agent) care provoacă flocularea.


Floculaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. floculation)

1. acțiunea de a flocula; floculare.

2. proces prin care particulele mici dintr-un lichid se unesc pentru a forma mase mai mari, aglomerate, numite flocoane.


Multilocular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. multilocular, fr. multiloculaire)

1. (despre ovare, fructe) împărțit într-un număr mare de loje; plurilocular.


Plurilocular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pluriloculaire)

1. (despre ovare, fructe) cu mai multe loje, care conține mai multe loje; multilocular.


Bilocular; bicompartimentat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT bilocellatus; bilocularis; biloculatus

2. FR bilocellé; biloculaire; à deux loges

3. EN bilocellate; bilocular; biloculate; two-celled

4. DE zweihöhlig; zweifächerig

5. RU двуrнёздный

6. HU kétüregű, kétrekeszes, kétkamrás