OK
X
astrometrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. astrométrie)
1.
ramură
a
astronomiei,
tehnica
determinării
poziţiei
aştrilor
pe
bolta
cerească,
a
coordonatelor
geografice
ale
locului,
a
orei
exacte
etc.
centură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ceinture)
1.
curea
lată
purtată
peste
îmbrăcăminte.
2.
~
de
salvare
=
dispozitiv
din
corpuri
plutitoare
care
se
fixează
în
jurul
taliei,
servind
la
menținerea
unui
naufragiat
la
suprafața
apei.
3.
parte
a
scheletului
care
leagă
membrele
de
trunchi
(omoplatul
și
clavicula,
bazinul).
4.
(sport)
a)
linie
imaginară
la
nivelul
ombilicului
sub
care
nu
sunt
permise
loviturile
la
box;
b)
procedeu
tehnic
de
prindere
a
mijlocului
adversarului
cu
mâinile,
la
lupte.
5.
cingătoare.
6.
~
de
castitate
=
bandaj
închis
cu
lacăt,
în
trecut,
pentru
protejarea
castității
femeilor;
~
de
siguranță
=
dispozitiv
care
împiedică
pe
pasagerii
unui
avion
sau
automobil
de
a
fi
proiectați
înainte,
în
caz
de
accident.
7.
fiecare
din
gradele
de
calificare
a
celor
care
practică
arte
marțiale.
8.
ceea
ce
înconjură
un
lucru,
un
loc
etc.
9.
~
de
fortificații
=
zonă
fortificată
aflată
la
o
distanță
potrivită
pentru
a
fi
ferită
de
focul
armelor
grele
ale
unui
eventual
dușman;
linie
de
~
=
cale
ferată,
șosea
care
înconjură
un
oraș.
10.
ansamblu
de
plantații
în
jurul
unui
oraș
sau
de
separare
a
unor
zone
ale
acestuia.
11.
fâșie
continuă
de
table
de
oțel
care
formează
bordajul
unei
nave.
12.
grindă
orizontală
din
beton
armat,
rezemată
pe
zidurile
exterioare
ale
unei
construcții,
pentru
a
le
lega
între
ele.
13.
cadru
de
formă
circulară.
14.
~i
de
radiații
=
fiecare
dintre
cele
două
zone
de
radiație
corpusculară
ionizată,
de
grosime
variabilă,
care
înconjură
Pământul.
clinometru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. clinomètre)
1.
instrument
pentru
măsurarea
unghiurilor
verticale
faţă
de
orizont
şi
zenitale
faţă
de
verticala
locului.
2.
instrument
care
măsoară
unghiul
de
înclinare
a
straturilor
geologice.
3.
piesă
din
compunerea
unei
busole
geologice
pentru
determinarea
înclinării
straturilor.
contre-jour
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contre-jour)
1.
(arhit.)
metodă
de
iluminare
a
obiectelor,
personajelor
etc.
din
partea
opusă
locului
de
unde
se
priveşte.
2.
fotografie
făcută
cu
această
metodă
de
pozare.
descinde
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. descendere, fr. descendre)
1.
a-şi
avea
originea,
a
se
trage
din.
2.
a
coborî.
2.
a
se
opri
pentru
un
anumit
timp
undeva.
3.
(despre
organele
forţei
publice)
a
se
deplasa
la
faţa
locului
pentru
a
face
o
investigaţie.
extrinsec, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. extrinsèque, lat. extrinsecus)
1.
care
vine,
care
este
luat
din
afară,
din
circumstanţele
exterioare
şi
nu
din
esenţa
lucrurilor.
2.
(anat.;
despre
organe)
situat
în
afara
locului
normal.
3.
(despre
semiconductoare)
care
conţine
impurităţi.