Dictionar

Astrometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrométrie)

1. ramură a astronomiei, tehnica determinării poziţiei aştrilor pe bolta cerească, a coordonatelor geografice ale locului, a orei exacte etc.


Centură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.

2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.

3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).

4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.

5. cingătoare.

6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.

7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.

8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.

9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.

10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.

11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.

12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.

13. cadru de formă circulară.

14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.


Clinometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clinomètre)

1. instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale faţă de orizont şi zenitale faţă de verticala locului.

2. instrument care măsoară unghiul de înclinare a straturilor geologice.

3. piesă din compunerea unei busole geologice pentru determinarea înclinării straturilor.


Contre-jour

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-jour)

1. (arhit.) metodă de iluminare a obiectelor, personajelor etc. din partea opusă locului de unde se priveşte.

2. fotografie făcută cu această metodă de pozare.


Descinde

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. descendere, fr. descendre)

1. a-şi avea originea, a se trage din. 2. a coborî.

2. a se opri pentru un anumit timp undeva.

3. (despre organele forţei publice) a se deplasa la faţa locului pentru a face o investigaţie.


Extrinsec, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extrinsèque, lat. extrinsecus)

1. care vine, care este luat din afară, din circumstanţele exterioare şi nu din esenţa lucrurilor.

2. (anat.; despre organe) situat în afara locului normal.

3. (despre semiconductoare) care conţine impurităţi.