logaritm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. logarithme)

1. (mat.) putere la care trebuie ridicat un anumit număr (bază) pentru a obține un număr dat.
2. ~ zecimal = logaritm având ca bază numărul 10.

antilogaritm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antilogarithme)

1. număr corespunzător unui logaritm dat.

cologaritm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cologarithme)

1. logaritm al inversului unui număr dat.

logaritma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. logarithmation)

1. a găsi logaritmul unui număr sau al unei expresii algebrice.

logaritmic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. logarithmique)

1. referitor la logaritm; care conține logaritmi; făcut cu ajutorul logaritmilor.
2. ecuație ~ă = ecuație în care intră logaritmul necunoscut.

antilogaritm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antilogarithme)

1. număr corespunzător unui logaritm dat.

bază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.
2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.
3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.
4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.
5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.
6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.
7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).
8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.
9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.
10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.
11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.
12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.
13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.

caracteristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caractéristique)

1. adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva.
2. s. f. însușire tipică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, fenomen etc.
3. partea întreagă a unui logaritm.
4. curbă reprezentând variația unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcție de un anumit parametru.
5. mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcționare a unui sistem tehnic.
6. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic.

cologaritm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cologarithme)

1. logaritm al inversului unui număr dat.

decrement

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décrément)

1. (mat.) diminuare a valorii unei cantități variabile.
2. (fiz.) ~ logaritmic = caracteristică cantitativă a vitezei de amortizare a unui fenomen oscilatoriu.

elementar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élémentaire, lat. elementarius)

1. de bază, esențial, fundamental.
2. care cuprinde principiile de bază ale unei discipline, științe etc.
3. învățământ ~ = prima treaptă a învățământului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază.
4. foarte simplu, rudimentar.
5. (mat.) funcție ~ă = funcție rațională, trigonometrică, exponențială, logaritmică etc., precum și funcțiile obținute din acestea, printr-un număr finit de operații algebrice de compunere sau de inversare.
6. care ține de natură și de fenomenele ei.