Dictionar

algebrologică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (algebră + logică)

1. încercare de a înlocui operaţiile logice cu semne şi calcule.
 

formă ecologică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT forma oecologica
2. FR race écologique
3. EN adapted race
4. DE ökologische Rasse
5. RU эколоrическaя рaсa
6. HU ökológiai alak, ökológiai forma
 

logicamente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. logiquement, it. logicamente)

1. în mod logic; într-o manieră logică; conform regulilor logicii; (înv.) logicește.
 

micofloră; floră micologică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT mycoflora
2. FR mycoflore; flore mycologique; flore fongique
3. EN mycoflora; fungous flora; fungal flora
4. DE Mykoflora; Pilzflora
5. RU микофлорa
6. HU gombaflóra
 

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără existe neapărat motive obiective care justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
 

absurd, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
 

acantoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthose, cf. gr. akantha „spin”)

1. (med.) boală de piele prin îngroşarea epidermei.
2. (dermat.) îngroșare patologică a stratului malpighian.
 

acarioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acariose)

1. dermatoză la oameni şi la animale (albine) provocată de acarieni.
2. (bot.) umflare patologică a mugurilor cauzată de înţepăturile unor acarieni.
 

acarofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acarophobie)

1. teamă patologică de molii, de căpuşe.
 

acerofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. acerophobia)

1. I. teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra.
2. II. frica irațională de acru sau de lucruri acre.