Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.

---

Actinobiologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinobiologie)

1. ramură a biologiei care studiază acţiunea şi efectele radiaţiilor asupra organismelor.

2. studiul efectelor biologice ale radiaţiilor.

---

Actinologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinologie)

1. disciplină care studiază radiaţiile biologice.

---

Actualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare şi interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.

---

Adamantin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adamantin, lat. adamantinus)

1. diamantin.

2. (despre elemente histologice) care produce emailul dinţilor.

---

Adaptare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.

2. acomodare.

3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.

4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.

---