Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. loge)
1. fiecare dintre despărțiturile amenajate în jurul unei săli de spectacol.
2. cameră în care stă portarul unei instituții în timpul serviciului.
5. cavitate în care se află un organ sau altă formație anatomică.
6. fiecare dintre cavitățile în care e împărțit corpul hexacoralierilor sau madreporilor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Hohlraum; Höhlung; Höhle
6. HU üreg, üreges rész, lyuk, vájat
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (fr. baignoire)
1. lojă amplasată la parterul teatrului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. locelle, lat. locellus)
2. compartiment secundar al unei loje.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. locule, lat. loculus)
1. cavitate săpată în pereţii mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului.
2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4).
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. theke „cutie, casetă”)
1. „receptacul, capsulă, lojă”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. uniloculaire)
1. (despre ovare şi fructe) cu o singură lojă (II).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR esca de la vigne; apoplexie folle tage de la vigne
3. EN wood rot of vine; sapwood of vine; wound rot of vine
4. DE Striegeliger Schichtpilz als Folgezersetzer der Esca Krankheit der Rebstöcke
6. HU szőlő borostás rétegtaplója, a szőlő korai tőkeelhalása (Esca) után telepedik meg a tőkén