Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT elongatus; oblongus; oblongatus
2. FR allongé; prolongé; étiré; oblong
3. EN elongated; lengthened; oblong
4. DE länglich; langgestreckt; verlängert; gestreckt
5. RU удлинённый; продолrовaтый; вытянутый
6. HU megnyúlt, hosszúkás, nyúlánk
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. kalong)
1. cel mai mare liliac din lume, care trăieşte în Asia tropicală, ziua dormind în arbori, agăţat cu capul în jos, şi seara deplasându-se în plantaţii pentru a se hrăni cu fructe.
Parte de vorbire: s.n. (anglicism)
Origine: (engl. long drink)
1. amestec alcoolic cu gheaţă servit în pahare mari.
2. variantă de cocktail formată dintr-o cantitate mică de alcool și apă sau sifon, servită într-un pahar mare.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. long-courrier)
1. (pachebot) care transportă pasageri pe distanțe mari; transatlantic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. longévité, lat. longavitas)
1. calitatea de a fi de lungă durată, în special vorbind de viață; viață lungă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (longevitate)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplitude, lat. amplitudo)
1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.
3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aortotomie)
1. incizie longitudinală a peretelui ventral al aortei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. appruare)
1. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal, către proră, datorită încărcăturii neuniforme.
Parte de vorbire: vb. intr., refl.
Origine: (fr. appouper)
1. (despre nave) a se înclina longitudinal către pupă, datorită unei încărcături neuniforme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. calosoma)
1. insectă coleopteră carnivoră de culoare verzuie sau negricioasă, cu şanţuri longitudinale pe elitre, cu aripi membranoase scurte, nedezvoltate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cannelure)
1. şant îngust care brăzdează longitudinal o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafaţa vaselor.
2. (tehn.) şant puţin adânc, săpat în lungul unei piese; renură, nut.
3. dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori.