Rezultate secundare (Lovesc):
Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)
1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. cimbalo, fr. cymbale)
1. vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; chimval.
2. instrument muzical de percuție, alcătuit din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, producând un sunet strident, răsunător; cinel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cinelli)
1. instrument muzical de percuţie din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, provocând un sunet strident; cimbal; talgere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. croquet)
1. joc sportiv între două echipe de câte 18 jucători, care lovesc nişte bile cu un ciocan de lemn, făcându-le să treacă printr-o serie de mici arcade dispuse după un anumit traseu.
Parte de vorbire: s.n. (anglicism)
Origine: (engl. fight)
1. (box) luptă în care doi adversari, de aceeași categorie de greutate și de același sex, se întâlnesc într-un ring și se lovesc cu pumnii, de obicei protejați de mănuși, în zone bine definite ale corpului; meci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Glockenspiel)
1. (muz.) instrument de percuţie ale cărui sunete sunt produse de lame metalice care se lovesc cu ajutorul unor ciocănele de lemn, acţionate de o claviatură; campanele, joc de clopoţei.